Călător pe plai românesc: februarie 2015

Dacă ai face o balanță a ceea ce ai realizat în șapte ani, poți spune că au fost productivi?

Timpul atât de efemer în viața noastră se risipește și ne schimbă perspectiva de a vedea lucrurile constant. Fiecare etapă a vieții ne ajută să ne dăm seama care este rolul nostru pe pământ și care este misiunea noastră aceea de a duce mai departe învățăminte sau de a transmite idei care prind contur.

Ideile se pot transforma în mesaje și astfel ne regăsim de multe ori în melodii , în povești sau chiar în poezii. Uneori ne sincronizăm perfect cu poeziile care apar cu problemele existențiale pe care ni le punem la o anumită vârstă, cred că și autorii scriu despre viață , despre societate și de ce nu despre noi. Asemenea unui fluture care reușește să zboare și să se bucure de mângâierea razelor de soare un autor contemporan Adrian Munteanu ajunge la un momentn important al carierei sale, acela de a privi întreaga creație a celor șapte volume de sonete apărute în șapte ani consecutivi.

Nimic nu-i întâmplător astfel că cifra șapte de care este urmărit se zice că este cifra lui Dumnezeu astfel că procesul de creație a fost unul prielnic aș spune pentru a transmite cititorilor analogia ”Fluturelui din fântână” ce poate reprezenta oglinda vieții sau chiar a societății.

Menționez faptul că o poezie din analogia de sonete, a câștigat Premiul European de Poezie de la Milano din anul 2012 și o dată cu acest premiu, a stârnit un val de curiozitate vizavi de cartea brașoveanului, care a reușit să spargă frontierele naționale extinzând pe plan internațional o nouă formulă de PERFORMANCE POETRY .

Dacă v-am stârnit curiozitatea vă aștept vineri, în data de 20 februarie la ora 17 la Casa Baiulescu, Bdul Eroilor nr. 35 la un recital literar pe plaiul românesc și află părerea autorului Adrian Munteanu cu privire la interpretarea cărții din perspectiva acestuia de vedere.

0 Comments

De ce este important să citim cărți în general?

O întrebare la care am găsit răspundul la prima lansare de carte. Din punctul meu de vedere este esențial să citim cărți dar mai ales să ne regăsim în ceea ce citim, să ne reprezinte. O carte pentru a-mi stârni interesul trebuie să aibă o poveste și să transmită un mesaj deoarece nu sunt adepta neantului ci a imaginației, a povești care să creionează în jurul acesteia. Cititul în primul rând ne dezvoltă vocabularul avem acces la mai multe informații ne alimentăm creierul cu hrană de aici putem avea anumite deprinderi de filtra și a selecta informația informația.

Spiritul analitic este creat prin citit, explorând lumi noi captivante de tip spațio-temporale prin care sunt redate în detaliu arhitecturile străzilor, caselor, cetăților. Reușim să ne îmbogățim cultura generală prin lucrurile noi pe care le descoperim treptat în fiecare poveste citită.

Îmi place să citesc cărți în aceeași măsură în care îmi place să descriu articole cred că pasiunile pe care le avem trebuie să le alimentăm treptat, dacă vrem să izbutim să aibă un impact mesajul pe care dorim să-l generăm. Astfel că vă voi povesti despre prima mea experiență de la o lansare de carte și sper să particip de acum încolo la mai multe astfel de lansări, deoarece am rămas cu un gust plăcut, de acel vino-ncoa.

Inopinant printre problemele și grijile de peste zi printr-un noroc chior aș spune întâlnesc un psiholog, un om destul de interesant din punct de vedere cultural foarte profi la aflarea veștii că sunt blogger și că mă implic în diverse activități sociale și culturale mă invită să particip la o lansare de carte. Aveam să mă întreb oare ăsta este începutul unui drum?

De a învăța de la cei mai buni cum se scriu poezii dar mai ales romane care redau stările și sentimentele care ne petrec de fapt, în care ne regăsim aș spune. Acest psiholog care a văzut lumea prin alți ochii, ai lui desigur, din perspectiva suferinței care o întâlnește zi de zi a celor pe care încearcă să-i îndrume. Am descoperit un scriitor care redă ideea morți în jurul căruia atârna viața celor bolnavi ca un fir de ață care se rupe treptat până când îngenunchează și pe cel mai puternic om.

Ajung la lansarea cărții ” Viața e un drum pe jos” și regăsesc o atmosferă caldă în care o tânără liceană pe acorduri muzicale redă poezii care te ajută să ai o retrospectivă a vieții prin detașarea de subiect. Am întâlnit critici la doar câțiva pași de mine care ne-au explicat cartea în cele mai mici detalii, care ne-au călăuzit pașii spre a porni în călătoria acestei cărții.

Trebuie să recunosc faptul că apreciez persoanele care reușesc să se autodepășească și să facă ce le place cu adevărat fără să țină cont de părerea celorlalți ci doar conduși de propriul instinct. E drept că trebuie să mulțumesc pentru lecția gratuită la care am participat, pentru o clipă am avut impresia că sunt în liceu atunci când împreună cu profesoara de română analizam fiecare text, poveste respectiv poezie în parte.

O carte este o altă lume în care ni se deschide un munte al cunoașterii și astfel ne putem dezvolta armonios. Dezvoltarea personală a devenit un trend în ultimul timp și ne gândim la ce ne ajută să ne autodespășim să trecem de orice barieră. O părere poate să schimbe o masă întreagă de oameni, de la păreri au avut loc războaie și ei bine da este esențial să avem o opinie despre un lucru chiar dacă o păstrăm în tăcere sau o exprimăm cu o anumită intenție.

Tu ce părere ai, ai fost la o lansare de carte cum ți se pare ideea mea?

Dacă ți-a plăcut articolul te invit să mă urmărești și pe paginile google+, facebook, twitter, instagram și pe noul meu canal de youtube.