sâmbătă, 3 decembrie 2016

Oamenii între aparență și esență


Știi prea bine că nouă ne plac lucrurile simple, agreăm aparențele, oamenii la care putem ajunge ușor și ne putem întoarce ori de câte ori avem chef, rutina, fetele accesibile, bărbații care ne fac cadouri și fațetele care conturează o altă imagine a realității. Sigur, că ne dorim să avem o fată frumoasă  alături, să pice banii din cer, să câștigăm fără să facem nimic, să avem angajați care să fie considerați sclavi pe plantație, să jucăm la mai multe capete în același timp, deși știm că atunci când fugim ”după doi iepuri nu prindem nici unul”.

În același timp, ne dorim toate lucrurile astea, dar nu prea, deoarece toate aceste lucruri au un preț prea scump, care de multe ori nu merită. Dar oare merită să ne ostenim, pentru ceva în această viață, că doar nu are rost să dăm permisul să-l avem în portofelul, de asta sunt taxiurile, nu merită să faci facultate și așa o să fii angajat pe o mizerie de salariu sub 950 de lei, nu merită să te căsătorești, pentru că există posibilitatea să te divorțezi, nu merită să lupți, pentru că poți să pierzi, nu merită să ai speranță, pentru că oricum nu o să fie așa cum ai visat.

Cine  a spus că în viață lucrurile sunt ușoare, că fiecare dintre noi, Nu are o problemă și că poate să găsească soluții. În același timp oamenii par într-un anumit fel, pentru că societatea și experiențele noastre ne formează, ne maturizează, ne dezamăgește, ne taie aripile, ne taie speranțele, ne taie ambiția, ne taie elanul, pentru a putea fi un mediocru, perfect pentru a fi promovat, că doar nu iese din cuvântul șefului.

Oamenii sunt plătiți, pentru a arăta fericirea pe chip, a prezenta o realitate care nu are legătură cu problemele existențiale, cu propriile trăiri, dureri și dorințe. Plătiți pentru a purta o mască, care costă timp, bani, iluzii și ne fac să ne transformăm în roboței fără sentimente, fără idealuri, ci doar pentru a ne atinge un scop.

În lupta pentru a ne atinge scopul, pierdem oamenii de lângă noi, momentele frumoase, pierdem EUl care era fericit, pur, naiv, visător și plin de credință, acelea care se spulberă treptat cu fiecare an ce se risipește, dar timpul nu iartă nimic. Oamenii se luptă între aparența de a fi fericit și esența, de a trăi cele mai frumoase momente, de a face sufletul să vibreze, de a ne împlini visurile. Jocurile de putere din viața fiecăruia dintre noi ne poate echilibra sentimentele și înclina balanța între sunt bine și se pare că sunt bine, între a deveni și a fi. Totul ține de alegeri.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 
Blogger Templates