duminică, 21 decembrie 2014

Hospice un proiect de suflet


                 Totul a început mai bine de 3 ani atunci când convinsă de o amică am fost împreună să ne ocupăm timpul liber cu activități prin care îi putem ajuta pe cei din jurul nostru și putem construi astfel o lume mai bună în care să distrugem irevocabil bariera creată în jurul ideei de discriminare, boală și tot ce ține de o dizabilitate. 


Gândurile mari care ne năpădeau și visele la care doream să ajungem ne alimentau această convingere pe atunci coordonatoare era Mirabela Vasile o persoană sociabilă și amabilă  care ne-a îndrumat o perioadă de timp în ale fundraisingului, am participat cu drag la colectarea fondurilor pentru lua de colț, am participat la Quiz Night din Record Club unde fiecare participat a trecut prin mai multe probe de cultură generală, am ajutat la recepție la concertul caritabil de la Liceul de Muzică, am multe amintiri frumoase. 


În ultima perioadă nu am mai fost prezentă la evenimente, crafturi și tot ceea ce ține de fundraising deoarece timpul a fost împotriva mea însă pe viitor sper să fac mai mult decât am reușit până în acest moment.
                         



Așa cum toate au un început , am vrut să vă introduc în decorul experienței mele de voluntar. Am fost invitată ca în fiecare an la petrecerea de Crăciun al voluntarilor de la Hospice a fost pentru prima dată spre rușinea mea când am venit la petrecere. Am ajuns mai târziu însă țin să menționez faptul că m-am simțim foarte bine în compania celorlalți voluntari și a coordonatoarei Beatrice Manea. 


Beatrice Manea este o persoană foarte energică, sociabilă încearcă să gestioneze orice situație în direcția potrivită pentru ca fiecare voluntar să se simtă atras de atelierele pe care le-a creat dar și de experiența de voluntar care pe mine m-a ajutat să mă maturizez și să privesc lucrurile dintr-o altă perspectivă.
                         



Ajunsă la petrecerea ce s-a ținut la Centrul de Studii Paliative din Brașov, am cunoscut oameni noi, amuzanți și prietenoși care m-au făcut să mă simt bine. Prin minte mi se derulau momentele din liceu  atunci când entuziasmată participam la orice fel de eveniment legat de ajutorarea celor bolnavii în fazele terminale. 


Beatrice este motorul echipei aș pune, motivează voluntarii să participe la tot felul de ateliere creative , cei mai responsabili și mai activi au fost premiați însă ca să nu se super nimeni fiecare a primit către o insignă în semn de respect atunci a fost momentul în care am promis că mă voi implica mai mult la creionarea zâmbetelor pe fața celor copleșiți de suferință și de durere.



                       

Și cum toată lumea a fost darnică s-a creat un bufet frumos cu toate bunătățile însă am gustat din brioșele care trebuie să recunosc că au fost foarte bune, felicitări celor care au bucătărit. Pe această cale vă mulțumesc pentru invitație mai ales ție Beatrice și vreau să te felicit pentru tot efortul pe care l-ai depus în această perioadă și pentru realizările tale care nu au fost pe măsura muncii.




            După premiere s-a dat o petrecere pe cinste în care am dansat , am cântat  fiecare din suflet dovadă este mai jos că ne-am simțit foarte bine și că suntem voluntari în adevăratul sens al cuvântului.



              Aș vrea să închei spunând faptul că voluntariatul ne ajută să ne dezvoltăm, să percepem dimensiune lucrurilor , că o acțiune intreprinsă poate ajută oamenii și că putem să le redăm celor aflați în suferință un ultim zâmbet pe chip.




0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 
Blogger Templates